Sari la conținut

Sezonul de Formula 1 din 1965

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1965
Durată
1 ianuarie - 24 octombrie
Nr. curse
10
Nr. piloți
52
Nr. echipe
25
Campionul la Piloți
Regatul Unit Jim Clark (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Lotus-Climax (Al 2-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1965 a fost cel de-al 19-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 16-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 8-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a zece curse, începând cu Marele Premiu al Africii de Sud pe 1 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Mexicului pe 24 octombrie. În 1965 s-au desfășurat și șapte curse care nu au făcut parte din campionat.

Jim Clark a câștigat titlul la piloți pentru a doua și ultima oară în cariera sa. Lotus-Climax, echipa sa, a devenit campioana la constructori. Al doilea campionat al lui Clark a inclus șase victorii consecutive întrerupte doar de absența la Monaco în timp ce el era în deplasare câștigând Indianapolis 500. Jackie Stewart a terminat pe locul al treilea în campionat în sezonul său de debut, iar Richie Ginther a câștigat singurul său și primul Mare Premiu al lui Honda în cursa finală a formulei de 1,5 litri.

Piloții și echipele înscrise în campionat

[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1965 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1965.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Alfa Special Special Africa de Sud Otelle Nucci Alfa Special Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4 Special D Africa de Sud Peter de Klerk 1
LDS[a] Climax FPF 1,5 L4 Mk 2 Africa de Sud Doug Serrurier 1
Brabham BT11 Regatul Unit Brabham Racing Organisation Brabham Climax FWMV 1,5 V8 BT7
BT11
G Australia Jack Brabham 1–3, 5, 7, 9–10
Statele Unite ale Americii Dan Gurney 1, 3–10
Noua Zeelandă Denny Hulme 2, 4–8
Italia Giancarlo Baghetti 8
BRM P261 Regatul Unit Owen Racing Organisation BRM BRM P56 1,5 V8 P261 D Regatul Unit Graham Hill Toate
Regatul Unit Jackie Stewart Toate
Cooper T77 Regatul Unit Cooper Car Company Cooper Climax FWMV 1,5 V8 T77
T73
D Noua Zeelandă Bruce McLaren Toate
Austria Jochen Rindt Toate
Ferrari 1512 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC
Statele Unite ale Americii North American Racing Team
Ferrari Ferrari 205B 1,5 V8
Ferrari 207 1,5 F12
158
1512
D Regatul Unit John Surtees 1–8
Italia Lorenzo Bandini Toate
Italia Nino Vaccarella 8
Mexic Pedro Rodríguez 9–10
Statele Unite ale Americii Bob Bondurant 9
Italia Ludovico Scarfiotti 10
Honda RA272 Japonia Honda R & D Company Honda Honda RA272E 1,5 V12 RA272 G Statele Unite ale Americii Ronnie Bucknum 2–4, 8–10
Statele Unite ale Americii Richie Ginther 2–6, 8–10
LDS Mk 1 Rhodesia Sam Tingle LDS[a] Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4 Mk 1 D Rhodesia Sam Tingle 1
Africa de Sud Jackie Pretorius Africa de Sud Jackie Pretorius 1
Lotus 33 Regatul Unit Team Lotus Lotus Climax FWMV 1,5 V8 33
25
D Regatul Unit Jim Clark 1, 3–10
Regatul Unit Mike Spence 1, 3–10
Germania de Vest Gerhard Mitter 7
Italia Geki 8
Mexic Moisés Solana 9–10

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
Regatul Unit R.R.C. Walker Racing Team Brabham Climax FWMV 1,5 V8 BT7 D Suedia Jo Bonnier Toate
Brabham BRM P56 1,5 V8 BT11 Elveția Jo Siffert Toate
Regatul Unit DW Racing Enterprises Brabham Climax FWMV 1,5 V8 BT11 D Regatul Unit Bob Anderson 1–7
Lotus 33 Australia Paul Hawkins 2, 7
Regatul Unit Reg Parnell Racing Lotus BRM P56 1,5 V8 25
33
D Africa de Sud Tony Maggs 1
Regatul Unit Richard Attwood 2–3, 5–10
Regatul Unit Mike Hailwood 2
Regatul Unit Innes Ireland 3–6, 8–10
Noua Zeelandă Chris Amon 4, 7
Statele Unite ale Americii Bob Bondurant 10
Regatul Unit John Willment Automobiles Brabham BRM P56 1,5 V8 BT11 D Australia Frank Gardner 1–3, 5–8
Brabham Ford 109E 1,5 L4 BT10 Australia Paul Hawkins 1
Rhodesia John Love Cooper Climax FPF 1,5 L4 T55 D Rhodesia John Love 1
Regatul Unit David Prophet Brabham Ford 109E 1,5 L4 BT10 D Regatul Unit David Prophet 1
Africa de Sud Lawson Organisation Lotus Climax FPF 1,5 L4 21 D Africa de Sud Ernie Pieterse 1
Africa de Sud Scuderia Scribante Lotus Climax FPF 1,5 L4 21 D Africa de Sud Neville Lederle 1
Rhodesia Clive Puzey Motors Lotus Climax FPF 1,5 L4 18/21 D Rhodesia Clive Puzey 1
Africa de Sud Ted Lanfear Lotus Ford 109E 1,5 L4 22 D Africa de Sud Brausch Niemann 1
Africa de Sud Trevor Blokdyk Cooper Ford 109E 1,5 L4 T59 D Africa de Sud Trevor Blokdyk 1
Africa de Sud Ecurie Tomahawk Lotus Ford 109E 1,5 L4 20 D Africa de Sud Dave Charlton 1
Italia Scuderia Centro Sud BRM BRM P56 1,5 V8 P57 D Belgia Lucien Bianchi 3
Belgia Willy Mairesse 3
Statele Unite ale Americii Masten Gregory 3, 5, 7–8
Italia Roberto Bussinello 7–8
Italia Giorgio Bassi 8
Regatul Unit Bob Gerard Racing Cooper Climax FWMV 1,5 V8 T60 D Regatul Unit John Rhodes 5
Cooper Ford 109E 1,5 L4 T71/73 Regatul Unit Alan Rollinson 5
Regatul Unit Ian Raby Racing Brabham BRM P56 1,5 V8 BT3 D Regatul Unit Ian Raby 5, 7
Noua Zeelandă Chris Amon 5
Regatul Unit Brian Gubby Lotus Climax FWMV 1,5 V8 24 D Regatul Unit Brian Gubby 5

Următoarele zece Mari Premii au avut loc în 1965.

1. Africa de Sud 2. Monaco 3. Belgia 4. Franța
Marele Premiu al Africii de Sud
1 ianuarie
Marele Premiu al Principatului Monaco
30 mai
Marele Premiu al Belgiei
13 iunie
Marele Premiu al Franței
27 iunie

Prince George (P)

Monaco (S)

Spa-Francorchamps (S)

Charade (S)
5. Regatul Unit 6. Țările de Jos 7. Germania de Vest 8. Italia
Marele Premiu al Marii Britanii
10 iulie
Marele Premiu al Țărilor de Jos
18 iulie
Marele Premiu al Germaniei
1 august
Marele Premiu al Italiei
12 septembrie

Silverstone (P)

Zandvoort (P)

Nürburgring (P)

Monza (P)
9. Statele Unite ale Americii 10. Mexic
Marele Premiu al Statelor Unite
3 octombrie
Marele Premiu al Mexicului
24 octombrie

Watkins Glen (P)

Magdalena Mixhuca (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

[modificare | modificare sursă]

Marile Premii

[modificare | modificare sursă]
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Pneu Lider
Pilot Dif.
1 Africa de Sud Marele Premiu al Africii de Sud Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax D Regatul Unit CLA 3
2 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit BRM D Regatul Unit HIL 4
3 Belgia Marele Premiu al Belgiei Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax D Regatul Unit CLA 3
4 Franța Marele Premiu al Franței Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax D 10
5 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax D 13
6 Țările de Jos Marele Premiu al Țărilor de Jos Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax D 19
7 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax D 24
8 Italia Marele Premiu al Italiei Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit BRM D 20
9 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit BRM D 14
10 Mexic Marele Premiu al Mexicului Regatul Unit Jim Clark Statele Unite ale Americii Dan Gurney Statele Unite ale Americii Richie Ginther Japonia Honda G 14

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot ZAF
Africa de Sud
MCO
Monaco
BEL
Belgia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
NLD
Țările de Jos
DEU
Germania de Vest
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
Puncte
1 Regatul Unit Jim Clark 1P
R
1R 1P
R
1P 1R 1P
R
[b]
10P
R
Ab AbP 54
2 Regatul Unit Graham Hill 3 1P
R
(5)P (5) 2R (4)P 2 2 1P
R
Ab 40 (47)
3 Regatul Unit Jackie Stewart (6) 3 2 2 5 2 Ab 1 Ab Ab 33 (34)
4 Statele Unite ale Americii Dan Gurney Ab 10 Ab 6 3 3 3 2 2R 25
5 Regatul Unit John Surtees 2 4 Ab 3 3 7 Ab Ab 17
6 Italia Lorenzo Bandini 15 2 9 8 Ab 9 6 4 4 8 13
7 Statele Unite ale Americii Richie Ginther Ab 6 Ab Ab 6 14 7 1 11
8 Regatul Unit Mike Spence 4 7 7 4 8 Ab 11 Ab 3 10
= Noua Zeelandă Bruce McLaren 5 5 3 Ab 10 Ab Ab 5 Ab Ab 10
10 Australia Jack Brabham 8 Ab 4 NS 5 3 Ab 9
11 Noua Zeelandă Denny Hulme 8 4 Ab 5 Ab Ab 5
= Elveția Jo Siffert 7 6 8 6 9 13 Ab Ab 11 4 5
13 Austria Jochen Rindt Ab NSC 11 Ab 14 Ab 4 8 6 Ab 4
14 Mexic Pedro Rodríguez 5 7 2
= Statele Unite ale Americii Ronnie Bucknum Ab Ab Ab Ab 13 5 2
= Regatul Unit Richard Attwood Ab 14 13 12 Ab 6 10 6 2
Suedia Jo Bonnier Ab 7 Ab Ab 7 Ab 7 7 8 Ab 0
Australia Frank Gardner 12 Ab Ab 8 11 Ab Ab 0
Statele Unite ale Americii Masten Gregory Ab 12 8 Ab 0
Regatul Unit Bob Anderson NC 9 NS 9 Ab Ab NS 0
Regatul Unit Innes Ireland 13 Ab Ab 10 9 Ab NS 0
Australia Paul Hawkins 9 10 Ab 0
Statele Unite ale Americii Bob Bondurant 9 Ab 0
Africa de Sud Peter de Klerk 10 0
Africa de Sud Tony Maggs 11 0
Regatul Unit Ian Raby 11 NSC 0
Mexic Moisés Solana 12 Ab 0
Belgia Lucien Bianchi 12 0
Italia Nino Vaccarella 12 0
Rhodesia Sam Tingle 13 0
Italia Roberto Bussinello NSC 13 0
Regatul Unit David Prophet 14 0
Noua Zeelandă Chris Amon Ab NS Ab 0
Rhodesia John Love Ab 0
Regatul Unit Mike Hailwood Ab 0
Regatul Unit John Rhodes Ab 0
Germania de Vest Gerhard Mitter Ab 0
Italia Giancarlo Baghetti Ab 0
Italia Geki Ab 0
Italia Giorgio Bassi Ab 0
Belgia Willy Mairesse NS 0
Regatul Unit Alan Rollinson NS 0
Italia Ludovico Scarfiotti NS 0
Africa de Sud Trevor Blokdyk NSC 0
Africa de Sud Doug Serrurier NSC 0
Africa de Sud Neville Lederle NSC 0
Africa de Sud Brausch Niemann NSC 0
Africa de Sud Ernie Pieterse NSC 0
Regatul Unit Brian Gubby NSC 0
Africa de Sud Jackie Pretorius NSPC 0
Rhodesia Clive Puzey NSPC 0
Africa de Sud Dave Charlton NSPC 0
Poz. Pilot ZAF
Africa de Sud
MCO
Monaco
BEL
Belgia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
NLD
Țările de Jos
DEU
Germania de Vest
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor ZAF
Africa de Sud
MCO
Monaco
BEL
Belgia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
NLD
Țările de Jos
DEU
Germania de Vest
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
Puncte
1 Regatul Unit Lotus-Climax 1 10 1 1 1 1 1[c] 10 12 (3) 54 (58)
2 Regatul Unit BRM (3) 1 2 2 2 (2) (2) 1 1 Ab 45 (61)
3 Regatul Unit Brabham-Climax 8 7 4 (4) (6) 3 3 3 2 2 27 (31)
4 Italia Ferrari 2 2 9 3 3 7 (6) 4 4 7 26 (27)
5 Regatul Unit Cooper-Climax 5 5 3 Ab 10 Ab 4 5 6 Ab 14
6 Japonia Honda Ab 6 Ab Ab 6 14 7 1 11
7 Regatul Unit Brabham-BRM 7 6 8 6 8 11 Ab Ab 11 4 5
8 Regatul Unit Lotus-BRM 11 Ab 13 Ab 13 10 Ab 6 10 6 2
Regatul Unit Brabham-Ford 9 0
Africa de Sud Alfa Special-Alfa Romeo 10 0
Africa de Sud LDS-Alfa Romeo 13 0
Regatul Unit Cooper-Ford NSC NS 0
Africa de Sud LDS-Climax NSC 0
Regatul Unit Lotus-Ford NSC 0
Poz. Constructor ZAF
Africa de Sud
MCO
Monaco
BEL
Belgia
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
NLD
Țările de Jos
DEU
Germania de Vest
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
Puncte

Curse non-campionat

[modificare | modificare sursă]

În sezonul din 1965, au fost organizate și șapte curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial. Ultima dintre ele, Marele Premiu al Randului din 1965, a fost prima cursă de Formula 1 pentru mașini cu motoare de 3 litri.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Africa de Sud Trofeul Cape South Easter II Killarney 9 ianuarie Australia Paul Hawkins Regatul Unit Brabham-Climax
Regatul Unit Cursa Campionilor I Brands Hatch 13 martie Regatul Unit Mike Spence Regatul Unit Lotus-Climax
Italia Gran Premio di Siracusa XIV Siracuza 4 aprilie Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
Regatul Unit Trofeul Sunday Mirror I Goodwood 19 aprilie Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
Regatul Unit Trofeul Internațional BRDC XVII Silverstone 15 mai Regatul Unit Jackie Stewart Regatul Unit BRM
Italia Marele Premiu al Mediteranei IV Pergusa 15 august Elveția Jo Siffert Regatul Unit Brabham-BRM
Africa de Sud Marele Premiu al Randului VIII Kyalami 4 decembrie Australia Jack Brabham Regatul Unit Brabham-Climax
  1. ^ a b LDS a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Jim Clark și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Germaniei.
  3. ^ Lotus-Climax și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Germaniei.
  1. ^ FIA Yearbook, 1974, grey section, pages 118–121