Sari la conținut

Stenoza arterei renale

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stenoza arterei renale
Specialitatecardiologie  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9440.1  Modificați la Wikidata
ICD-11  Modificați la Wikidata
DiseasesDB11255
MedlinePlus001273
MeSH IDD012078[1]  Modificați la Wikidata

Stenoza arterei renale este îngustarea uneia sau a ambelor artere renale, cel mai adesea cauzată de ateroscleroză sau displazie fibromusculară. Această îngustare a arterei renale poate împiedica fluxul sanguin către rinichiul țintă, ducând la hipertensiune renovasculară – un tip secundar de hipertensiune arterială. Complicațiile posibile ale stenozei arterei renale sunt boala cronică de rinichi și boala coronariană.[2]

Semne și simptome

[modificare | modificare sursă]

Majoritatea cazurilor de stenoză arteriala renală sunt asimptomatice, iar problemele principale sunt presiunea mare a sângelui care nu poate fi controlată cu ajutorul medicației.[3] Funcția diminuată a rinichilor poate fi atinsă dacă ambii rinichi nu primesc destul sânge.

Stenoza arterelor renale este cauzată în marea majoritate a timpului de ateroscleroză, care face ca arterele renale să se subțieze și să se întărească din cauza formării unei plăci. Este cunoscută drept boala aterosclerotică renovasculară. Această subțiere a arterelor renale din cauza formării plăcilor cauzează creșterea presiunii sangvine în interiorul arterei și scăderea fluxului sangvin către rinichi. Această scădere a fluxului sangvin are ca rezultat scăderea presiunii sangvine din rinichi, ce duce la activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Celulele juxtaglomerulare secretă renină, care convertesc angiotensinogenul în angiotensină I, care este mai apoi convertită în angiotensină II de enzimele de conversie angiotensinoase. Mai apoi, angiotensina II acționează în cadrul glandelor suprarenale pentru a mări secreția hormonului aldosteron. Aldosteronul cauzează retenția sodiului și a apei, ducând la o mărire a volumului sangvin și a presiunii sângelui. Așadar, persoanele cu stenoză arterială renală au o presiune sangvină cronică pentru că sistemul lor renină-angiotensină-aldosteron este hiperactivat.

Fiziopatologia

[modificare | modificare sursă]

Fiziopatologia stenozei arterelor renale poate avea drept consecință schimbări în structura rinichiului, care sunt cel mai vizibile în țesutul tubular.

Modificările includ:[4]

  • Fibroza
  • Scăderea celulelor tubulare
  • Îngroșarea capsulei Bowmann
  • Tubuloscleroza
  • Atrofia capilarelor glomerulare
Evaluarea rinichilor cu stenoză a arterei renale luate prin angiografie prin rezonanță magnetică.

Diagnosticul stenozei arterei renale poate folosi multe tehnici pentru a determina dacă afecțiunea este prezentă, o regulă de predicție clinică este disponibilă pentru a ghida diagnosticul.[5]

Printre tehnicile de diagnosticare se enumeră:

Criteriile specifice pentru stenoza arterei renale pe Doppler sunt un timp de accelerație mai mare de 70 milisecunde, un indice de accelerație mai mic de 300 cm/sec² și un raport de viteză al arterei renale la aortă mai mare de 3,5.[6]

Un diuretic (hidroclorotiazida)

Stenoza arterei renale aterosclerotice

[modificare | modificare sursă]

Se tratează inițial cu medicamente, inclusiv diuretice și medicamente pentru controlul tensiunii arteriale.[13] Când stenoza arterială renală de grad înalt este documentată și tensiunea arterială nu poate fi controlată cu medicamente sau dacă funcția renală se deteriorează, se poate recurge la o intervenție chirurgicală. Procedura cea mai frecvent utilizată este angioplastia minim invazivă cu sau fără stenting.[14] Este o procedură relativ sigură.[14] Dacă totul eșuează și se crede că rinichiul se înrăutățește hipertensiunea și revascularizarea cu angioplastie sau intervenție chirurgicală nu funcționează, atunci îndepărtarea chirurgicală a rinichiului afectat(nefrectomie) poate îmbunătăți semnificativ tensiunea arterială ridicată.[15]

Displazia fibromusculară

[modificare | modificare sursă]

Numai angioplastia este preferată în displazia fibromusculară, cu stentarea rezervată pentru cazurile nereușite de angioplastie sau complicații precum disecția.[16]

  1. ^ Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29 (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ „Renal Artery Stenosis”. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Format:MedlinePlusEncyclopedia
  4. ^ Renal Artery Stenosis pe eMedicine
  5. ^ Steyerberg, Ewout (). Clinical Prediction Models: A Practical Approach to Development, Validation, and Updating. Springer Science & Business Media. ISBN 9780387772448. Accesat în . 
  6. ^ a b Granata, A.; Fiorini, F.; Andrulli, S.; Logias, F.; Gallieni, M.; Romano, G.; Sicurezza, E.; Fiore, C.E. (decembrie 2009). „Doppler ultrasound and renal artery stenosis: An overview”. Journal of Ultrasound. 12 (4): 133–143. doi:10.1016/j.jus.2009.09.006. PMC 3567456Accesibil gratuit. PMID 23397022. 
  7. ^ Protasiewicz, Marcin; Kądziela, Jacek; Początek, Karol; Poręba, Rafał; Podgórski, Maciej; Derkacz, Arkadiusz; Prejbisz, Aleksander; Mysiak, Andrzej; Januszewicz, Andrzej (noiembrie 2013). „Renal Artery Stenosis in Patients With Resistant Hypertension”. The American Journal of Cardiology. 112 (9): 1417–1420. doi:10.1016/j.amjcard.2013.06.030. PMID 24135303. 
  8. ^ Talley, Nicholas Joseph; O'Connor, Simon (). Clinical Examination: A Systematic Guide to Physical Diagnosis. Elsevier Health Sciences. ISBN 9780729541473. Accesat în . 
  9. ^ Ong, Yong Yau (). A Clinical Approach to Medicine. World Scientific. ISBN 9789812560735. Accesat în . 
  10. ^ Taylor, Andrew T. (mai 2014). „Radionuclides in Nephrourology, Part 2: Pitfalls and Diagnostic Applications”. Journal of Nuclear Medicine. 55 (5): 786–798. doi:10.2967/jnumed.113.133454. PMC 4451959Accesibil gratuit. PMID 24591488. 
  11. ^ Sam, Amir H.; James T.H. Teo (). Rapid Medicine. Wiley-Blackwell⁠(d). ISBN 978-1405183239. 
  12. ^ Attenberger, Ulrike I; Morelli, John N; Schoenberg, Stefan O; Michaely, Henrik J (decembrie 2011). „Assessment of the kidneys: magnetic resonance angiography, perfusion and diffusion”. Journal of Cardiovascular Magnetic Resonance. 13 (1): 70. doi:10.1186/1532-429X-13-70. PMC 3228749Accesibil gratuit. PMID 22085467. 
  13. ^ Renal Artery Stenosis pe eMedicine
  14. ^ a b Jenks, Sara; Yeoh, Su Ern; Conway, Bryan R (). „Balloon angioplasty, with and without stenting, versus medical therapy for hypertensive patients with renal artery stenosis”. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2014 (12): CD002944. doi:10.1002/14651858.CD002944.pub2. PMC 7138037Accesibil gratuit. PMID 25478936. 
  15. ^ Fine, Richard N.; Webber, Steven A.; Harmon, William E.; Kelly, Deirdre; Olthoff, Kim M. (). Pediatric Solid Organ Transplantation. John Wiley & Sons. ISBN 9781444312737. Accesat în . 
  16. ^ Chrysant, Steven G.; Chrysant, George S. (februarie 2014). „Treatment of hypertension in patients with renal artery stenosis due to fibromuscular dysplasia of the renal arteries”. Cardiovascular Diagnosis and Therapy. 4 (1): 36–43. doi:10.3978/j.issn.2223-3652.2014.02.01. PMC 3943779Accesibil gratuit. PMID 24649423. 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]